a iubit-o, tencuiala colorată începe a se desface. Parvenitele de lemn se vor fi bucurând de ruina acestor aristocrate. Și în acest mediu de oarecare vechime biserica, în loc să se pitească umilă, vârful turnurilor abia ajungând la începutul unui sky-scraper ca acela cu turn ascuțit al gării, care, măcar, e elegant, se răsfață larg în spațiul deschis. Prin coloarea vie, prin vitraliul care se vede și din afară, prin amestecul armonios de linii gotice și de mari ferești rotunzite, ea atrage privirile și impune respectul.
Un Museu de mare interes e o podoaba a orașului. In frumoasa clădire de cel mai limpede stil clasic opere de artă, adesea foarte rare, sânt așezate în odăi care, după cel mai nou și mai potrivit sistem de orânduire, formează reconstituiri istorice. Une ori elemente de mare preț se pierd puțintel în această alcătuire. Astfel două delicioase schițe de Fragonard și de Boucher pe pareții unui salon din secolul al XVIII-lea. Vechi smalțuri de Limoges își amestecă adâncul albastru, tragicele linii aspre cu cine știe ce obiecte din alta epocă, într’o vitrina de bibelouri mixte. Ba încă și câte un ivoriu bizantin, de cea mai nobila factură a secolului al XI-lea. Astfel grațioasa, presintare în jeț înflorit cu largi flori a Maicii Domnului cu pruncul, între îngeri cari zboara, figura având ceva din farmecul, de intima poesie gânditoare, al artei francese din cele doua veacuri următoare; jos numele artistului sau al donatorului: Άλλόνης μάρτυρος δούτης. Ori caseta care înfățișează pe capac și pe pareții lalerali. între elegante rosetc, povestea Creațiunii și a celor d'intăiu suferinți omenești, cu Eva desfăcându-se din coasta lui Adam, cu copacul cunoștința binelui și râului anume amănunte arată adevăratul caracter al păcatului, prin linii care se desfac din unele părți ale corpului—, cu Avel străpuns de cuțitul lui Cain. Opere în fildeș și în cliampleve arată adânca influența a acestui Bizanț, fabricând „micul articol” pentru
