Sari la conținut

Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/74

Această pagină nu a fost verificată

Mulți proclama de acuma că ea se duce, că trebuie să se ducă și că ar fi absurd, monstruos, dacă nu s’ar duce. Nu e liber fiecare om? Nu e stăpân, cum zicea cândva la judecată o cunoscută canalie de la noi, pe trupul său? O femeie ca și un barbat. Unul îți poate plăcea un moment, dar pentru atâta nu strici asociația interesată cu celalt. Nu se fac astăzi căsătorii la orice ceas după prima vedere, așteptând divorțul peste o săptămână, cu fotografia frumoasei părechi în ziare? Nu publică o actriță istoria celor vre-o opt casatorii ale ei? Și apoi, odaia ce fiecare-și face o carieră, și una deosebită, copiii fiind în sama societății, odată ce casa nu mai e casă, ci colțul de dormit, ce înțeles poate să mai păstreze vechea familie? Se striga contra bunicilor „idoli”, cari trebuie priviți ca niște străini, contra iubirii părintelui pentru copilul de alt sex, ceia ce se explică — ce grozavii prin literatura hidosului Bernard Shaw și prin descoperirile smintite ale lui Freud. Și tineri studenți răspund răpede la chestionare îngrijite, aratând ca nimic din trecut n’a ramas în concepția lor despre legătura între sexe.

Dar odata cu problema economica a închiderii debușeurilor și a dispariției materiei prime, cu problema demografica a decăderii unei rase chinuite zi și noapte, se pune și aceia, morală, a suprimării oricării legături între oameni decât aceia a folosirii trupești a unuia de către altul.

Clevelandul mai are o parte pe care o descopăr, mergând la Universitate, la Universitatea de sport și de studii, în care e așa de greu să găsești studenți, așa încât, conferința pentru dânșii o ascultă profesorii. Aici e așezarea cea veche, casele de câteva decenii, acelea care de atâtea ori și-au schimbat proprietarii ori care din stăpânirea unei familii au ajuns lacașul unei instituții. Bune mari casr comode pentru oameni bogați, și cu oarecare răgaz, pentru gospodarii și lumea de gust a carii rasă de mult s’a stins. Fiecare în felul ei, cu frontoane și rotonde, cu coloane albe, cu grațioase decorații. De pe câte una, în lipsa cui