Imi spun că ești stricat și-o cred, căci am văzut femeile-ți văpsite supt lămpi de gaz ispitind pe băieții de la ferme?
Și-mi spun că ești conrupt și răspund: dar e drept, am văzut pe ucigaș omorând și revenind liber ca iar să omoare.
Și-mi spun că ești brutal și răspund: pe fețele femeilor și copiilor am văzut semne de cumplită foame,
Și astfel răspunzând, mă întorc iar la cei cari-și râd de orașul acesta al mieu, și li arunc înapoi râsul și li zic:
Vină și arată-mi alt oraș care cu capul ridicat, cântând, să fie așa de mândru de a trăi și aspru și tare și capabil,
Aruncând puteri magnetice în mijlocul trudei de lucru peste lucru, e un nalt și mândru luptător stând viu împotriva micilor orașe,
Mândru ca un dulău cu limba scoasă pentru faptă, tare ca un sălbatec încordat contra sălbătăciei,
Lucrând,
Plănuind,
Zidind, stricând, refăcând,
Supt fum, cu gura plină de praf, râzând cu dinți albi,
Supt teribila sarcină a soartei, râzând cum râde un tânăr,
Râzând ca un luptător ignorant care n’a pierdut nicio bătălie,
Râzând fudul că supt pumnul său e pulsul și supt coastele sale inima poporului,
Râzând,
Râzând focosul, orbitul, furtunosul râs al
Tinereței, pe jumătate gol, asudând, mândru că e măcelar.
Și fabricant și făinar,
