Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/275

Jucând cu trenuri și ’ncărcări,
Focos, grăbit și furtunos,
Oraș de umeri largi.”

Ca să se vadă cum tratează el fabrica, iată o altă bucată din opera lui:

 O bară de oțel e doar
 Fum în inima ei, fum și sânge de om.
Țâșnire de foc trecu, ieși, merse aiurea,
Lăsând un fum și sânge de om,
Și-oțelul gata, răcit, albăstriu.
Așa focul întră și iese și merge aiurea,
Și bara de-oțel e un tun, o roată, un cuiu, o lopată,
O helice supt Mare, un catart către bolți;
 Fum și sânge de om.

Este imnul durerii omenești întrupate în producția fabricei.

Alții represintă în poesia aceasta nouă altceva. Inchinarea către Lincoln, eroul american, a poetului Markham dă în același timp și mila de omul care sufere, dar și bucuria de omul care, lucrând, a ajuns la capăt:

Când a Nornelor mamă văzu ceas de-uragan
Crescând și ’n întunerec prinzând pe lume totul,
Ea părăsi eroii din cer și se lăsă
Spre-a face omu’n stare să sprijine nevoia.
A luat cu grijă lutul din calea tuturor,
Așa cald de căldura pământului genial,
Și-l străbătu cu darul cel rar al profeției.
A stâmpărat căldura cu lacrimi omenești,
A pus în stofa aspră un zimbet de lumină,
Și’n trup suflă pe urmă o clară flacără
Pe fața cea duioasă și tragică a lui,
I-a dat și simțul tainic al misticei puteri