lui,, care a și fost condamnat pentru un pamflet. Pe vremea când era condamnat fratele lui, Benjamin a continuat ziarul.
In ce privește arta din șceastă vreme, peisagiul american, pe'la 1780, n’are nicio importanță, cum în general nu are nici cel frances, peisagiul fiind numai întov- jșirea. unor personagii. La Watteau, la 'Boucher el este o grădină, un raiu artificial care încunjură 'păpușile omenești cele mai elegante și mai sprintene. Natura pentru natură n’a existat pănă în secolul al XlX-lea nici în literatură, de altfel.
Dar Rousseau? La 'Rousseau e un cas special: lacul de Geneva, Alpii; dar și natura lui Rousseau e de J:apt foarte artificială, foarte abstractă în fond. Mai târziu, la Cha-feaubriand chiar nu-totdeauna lucruri văzute, ci lucruri așternute de asupră realității, o tehnică de birou suprapusă pes^e o observciie foarte relativă și care dovedește o mare parte din imaginație. Mirosul sintetic al naturii întregi, parfumul ieșit din fiecare ponf, din fiecare floare, din fiecare brazdă tăiată îrt pădurea primitivă, farmecul multiplu și indescriptibil Care ne îmbată pe noi astăzi, câiid Ue rupem din viața orășenească pentru a ne cufunda în âceastă imensă natură din care sântem o mică parțe, cârd de-a dat lumii și care ne va cufunda din nou în brazdele ei, aceasta natură nu se găsește nicairi, nici în Europa în acea vreme. Declamațiile sentimentale ale bunului Bernar-din de St. Pierre nu-i pot ținea locul. Cum era să se ceară deci artei americane simțul pentru natură? Natura? Atâta suprafață de pădure câtă poate fi tăiată în atâta timp și care, dusă la fierăstrău, poate să producă atâta sumă Un râu? O posibilitate de a face o cascadă, punând în mișcare o moară sau același fierăstrău.
Dar omul în vremea aceia, era interesant. Oricare om și mai ales acel care avea bani sau, dacă mai era și erou, cu ^itât mai bine! Și cine nu se poate simți erou într’o
