epocă de eroism? Dacă dorești tare un lucru, începi să crezi câ-l ai. Atunci portretul omului distins, omului de sus, al eroului, se impune. Avem astfel o serie întreagă de portretiști. Cel mai important dintre dânșii poate fi celebrul Stuart, ale cărui pânze represintă însă o imitație a portretului engles.
Nu trebuie să uităm că trăim într’o vreme în care Anglia dă un șir de străluciți portretiști, aproape geniali: Gainsborough, Lawrence, Reynolds, cari, în ce privește adâncimea analisei, puterea de expresie, meșteșugită întrebuințare a colorilor celor mai delicate pentru a da teinul engles, a celor mai șerpuitoare contururi pentru a desface liniile sprintenului corp al aristocrației englese, în eleganta modă a secolului al XVIII-lea, n’au fost întrecuți niciodată. Dintre dânșii cel din urmă a găsit și teoria picturii și a presintat una din cele mai interesante cărți în acest gen. Anglia mai avea și un alt gen de pictură, de care America a rămas străină: răsfrângerea lumii prin ceață, razele căzând asupra mării, peisagiu cu desăvârșire nou, cu totul altceva decât al lui Claude Lorrain sau al Italianului Salvator Rosa. Peisagiul represintat înainte de toate prin personalitatea artistică genială, în creațiuni cu totul noi, care e Turner. Precum se știe, toată pictura nouă de peisagiu, care ține samă de aierul intercalat, pictura francesă în primul rând, vine de la școala lui Turner și de la pictorii englesi cari pe la 1800, au creat această nouă vedenie și interpretare a naturii.
Va să zică: în fasa întăiu avem o literatură de caracter practic, moralisator, filosofic, patriarhal, cum e a lui Franklin. Și avem în același timp o artă de portrete individuale ori de grupe de familie, pe vremea când familia avea a foarte mare importanță.
După aceasta, la începutul secolului al XIX-lea, pănă pe la 1840-l850, este o nouă fașă în cugetarea și simțirea americană. Aceasta își găsește expresia mai puțin în literatură decât în artă.
