lui, pentru care a luptat pănă la moarte, pentru triumful ideilor lui, un fanatic al Bibliei — aș zice societatea americană a încăput în ghiarele lui Abraham Lincoln.
Aici el e cunoscut foarte rău și înțeles foarte rău. Știu câțiva oameni cari voiau să fie Abraham Lincoln; păna acum n’au ajuns, nu se poate prevedea ce se va întâmpla în viitor. Lincoln a fost însă un muncitor ignorant și mărgenit, trebuie să o spunem, dar cu toate acestea un foarte mare om, fiind un mare caracter, un om în stare să lupte cu toate puterile. Cerului și ale Iadului pentru biruința credinților lui. Un om cu vederi largi, foarte cult se pierde de multe ori în drumul ce se deschide, dar e teribil omul care n’a cetit decât o carte, care nu cunoaște decât un drum și o țintă; acela e ca glonțul de pușcă. Se poate vedea ceva analog în Rusia; Lenin are ceva din Abraham Lincoln. De sigur că Lenin represintâ o abjectă ființă, pe când Lincoln are toată nobleță Bibliei din care se inspira, dar era ceva din profetul revoluției rusești în Lincoln. Pentru dânsul, dacă ar fi fost să se despopuleze toată America și să rămâie numai el în mijloc, represintând dogma lui, ar fi zis: prefer aceasta decât să părăsesc dogma mea. El a șocotit societatea americană cum socotia fierul muiat de căldură supt ciocanul lui, și de aceia a lovit puternic cu ciocanul în societatea americană.
Pe vremea lui Lincoln au fost ajuns a fi două societăți americane: societatea de puritani, morala, severă, filantropi din părțile Nordului, și societatea din Sud, alcătuită in parte din plantori de bumbac cu sclavi negri. Cultura bumbacului fără negri nu se putea. Anumiți teoreticieni, unii foarte distinși, spuneau, de și cugetători foarte nobili: nu se poate fără negri; negrii nici nu vreau libertatea. Și aceasta era adevărat. A fost întrebat un negru, zece ani după liberarea lui: „ce zici de libertate?”. Și negrul a răspuns: „o, domnule, ce bine era când eram noi la proprietari!”. Societatea de Nord era grupată în jurul lui Lincoln.
