tainelor, expunând la ușă o diagramă craniană cu compartimentele lui Lavater.
Idealismul ales al trecutului glorios se vădește și prin marele rol pe care-l joacă arta și școala.
Museul, de stil grec, e unul din cele mai bogate ale Americei. E uimitor ce s’a putut strânge — și presinta cu o perfectă metodă — în ceva mai mult ca o jumătate de secol.
Jos, misiunea Universității vecine și a Museului însuși a adus din jurul Piramidelor statui de regi, ale lui Chefren și Mykerinos, ale cutărui prinț, care sânt dintre cele mai nobile produse ale artei egiptene; prin comparație s’a putut fixa că și sfinxul are un cap de realitate regală. O statuie de lemn, care se poate pune alături cu a „Șeicului de la El-Beled”, elemente de piatră și de ceramică se adaugă. Etiopia presintă chipul, rar, al regelui Antaman. Din Creta vine una din cele mai sprintene statuete ale acestor meșteri de o neîntrecută eleganță simplă și, dacă, din arta greacă mai târzie, ar fi numai unele amănunte din Egina și Olimpia ori fragmentul, plin de o grațioasă mișcare, care e Amazoana călare, și încă această parte a colecțiilor ar fi vrednică de atenție. O serie de publicații explică tinerilor și marelui public ce s’a putut strânge aici.
O reconstituire inteligentă, din materiale procurate cu greu, — și de la castelul la Mouette, legat de amintirea Mariei-Antoinette—, a putut da seria de odăi istorice, de la Anglia secolului al XV-lea, prin cămăruțele umbroase ale vechii Americi coloniale, la încăperile luxoase ale Franciei lui Ludovic al XVI-lea. Nu odată tablouri, bune, chiar celebre, pănă la două mari scene de Boucher, împodobesc păreții.
Seria tapițeriilor, începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, a țesuturilor— multe coptice, câte una peruviană, sardă—, e foarte bogată. Se adaugă smalțuri bizantine — un frumos Sfânt Nicolae de pe la 1200 — și de Limoges, faianță și foarte multe obiecte de metal mărunte.
