Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/38

---

   Fă-ți inima vitează pân’la culme,
   Și n’om da greș. Când Duncan va dormì, —
   Și drumu’i greu de azi îl va ’mbià
   La asta — pe cei doi copii de casă
   I-oi covârși așà cu vin și chef,
   Că amintirea, straja creierului,
   Va fi un abur, și ’ncăperea minții
   Doar un cazan. Și când în somn porcesc
   Băuta fire-a lor ca’n moarte, zace,
   Ce nu putem noi face amândoi
   Cu nepăzitul Duncan, ce nu pune
   Pe pajii beți, ca ei să poarte vina
   Omorului?

MACBETH
      Băieți să naști tu numai!
   Ne’nfricoșata’ți fire-ar trebuì
   Bărbați să zămislească numai. Oare
   Nu se va crede, după ce-om stropì
   Cu sânge pe cei doi cari dorm la el,
   Și de pumnalele lor ne-om slujì,
   Că ei au făptuit-o?

LADY MACBETH
          Cine oare
   Va îndrăznì să creadă altceva,
   Când vaerul și bocetele noastre
   Vor plânge moartea lui?

MACBETH
             Sunt hotărît!
   Și orice vânj al trupului strunesc
   La ’nfricoșata faptă. Hai, să mergem,
   Și lumea s’o ’nșelăm cu mândră haină:
   Chip fals ascunză-a falsei inimi taină.
(Ies)