Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/37

---

   Cu spaimă palidă, la ceeace
   Făcù de bună voie? De acum
   Știu cum să prețuesc iubirea ta:
   Te temi să fii în faptă și curaj
   Ce ești în râvnă? Ai dorì să ai
   Ce prețuești ca o podoabă-a vieții,
   Și să trăești mișel în stima ta,
   Lăsând un «nu ’ndrăznesc» să vie după
   «Aș vrea», ca mâța din povești?^[1]

MACBETH
                 Taci, rog;
   Cutez tot ce bărbatului se cade;
   Cel ce mai mult cutează, nu-i bărbat.

LADY MACBETH
   Ce fiară te-a ’ndemnat dar să-mi spui planul?
   Când îndrăzniși s’o faci, erai bărbat,
   Și dac’ai fi mai mult decât ai fost,
   Ai fi și mai bărbat. Nici timp nici loc
   Atuncea n’au fost potrivite, totuș
   Doreai să faci să fie ș’unul ș’altul;
   Ș’acum când au făcut-o dela sine,
   Tu te’ngrozești de potrivirea lor.
   Am alăptat, și știu cât de duios
   Iubesc pe pruncul care ’mi suge sânii:
   Pe când zâmbià în fața mea, eu sfârcul
   Mi l’aș fi smuls din știrbele-i gingii,
   Și creierii i-aș fi sburat, de-aș fi
   Jurat aceea ce tu ai jurat.

MACBETH
   Dar dacă vom da greș?

LADY MACBETH
         Noi să dăm greș?

---

1. Proverbul erà: «Mâța ar vrea să mănânce pește, dar nu ’ndrăznește».