Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/32

---

   Cruzime! Ingroșați’mi sângele,
   Și astupați cărarea remușcării,
   Ca vreun imbold deșteptător al firii,
   Să nu îmi sguduie cumplitul plan,
   Făcând o pace între el și faptă.
   Veniți la sânii mei cei femeiești,
   Beți laptele’mi ca fiere, voi slugi ale
   Omorului, ce’n chipuri nevăzute
   Pândiți urgiile naturii! Vino,
   O noapte deasă și te ’nvăluie
   In cea mai neagră pâclă-a iadului,
   Ca nu cumva cuțitul meu tăios
   Să vază rănile ce face, și
   Nici cerul să se uite prin al beznei
   Zăbranic, și să strige: «stai, oprește!»
(Intră MACBETH)
   O, mare Glamis! O, înalte Cawdor!
   Mai mare decât unul ș’altul prin
   Norocul viitor! Scrisoarea ta
   M’a dus dincolo de-orbul timp de față
   Și simt în clipa asta viitorul.

MACBETH
   Iubito, Duncan vine-aici diseară.

LADY MACBETH
   Și când se duce iar?

MACBETH
           Cum crede, mâine.

LADY MACBETH
   O, soarele nu va vedeà ăst mâine!
   O, Thane, fața ta’i o carte ’n care
   Se pot citì ciudate lucruri. Dacă
   Vrei să ’nșeli lumea, poartă-te ca lumea.
   Zi bun sosit cu ochi, cu mâini, cu limba,