eĭ sociale, bărbațiĭ nu se sfiesc a spune că femeea e inferioară bărbatuluĭ, atît fizic cît și intelectual; iar pentru a da o aparență științifică acestuĭ argument, spun: «Cîntăririle făcute de antropologĭ asupra diferiților creerĭ de femeĭ și de bărbațĭ, arată că creerul eĭ e maĭ mic; decĭ, dacă organul care slujește funcțieĭ intelectuale e maĭ mic de cît la bărbat, și serviciul făcut de el va fi maĭ prost. Pe baza aceste inferioritățĭ, femeea e minoră toată viața; nu poate fi martoră în actele de naștere și de cununie, nu poate tratà nimic fără învoirea bărbatuluĭ, nu iea parte la administrația politică și economică a țăreĭ eĭ.
Cînd femeea a ajuns conștientă de toate acestea, bărbatul ’ĭ-a zis: «Așà ți a fost soarta, aĭ creeriĭ maĭ micĭ, eștĭ maĭ proastă, n’avem ce ’țĭ face.» Și vorbele unuĭ om politic și psiholog întăreaŭ această idee greșită a bărbaților, anume: «Cum să încredințăm soarta popoarelor în mîna unor ființe aĭ căror creerĭ sunt cu atîta și atîta maĭ ușorĭ!»
Acest argument te punea pe gîndurĭ, erà zis de oamenĭ ca Delaunay, Letourneau și alțiĭ; eĭ se bazaŭ pe cercetările luĭ Broca, Wagner, Huschke, carĭ însă dădeaŭ numaĭ rezultatul cîntărireĭ creerilor. Noĭ, încă din aniĭ întîiŭ aĭ «Contemporanuluĭ» am protestat în contra acestuĭ sistem și am dovedit: că argumentul e nul și neavenit; cum că trebue ținut seamă de greutatea relativă a creerilor, nu absolută; maĭ mult, servindu-ne de cîntăririle celor maĭ însemnațĭ antropologĭ, am dovedit că relativ cu trupul femeea are maĭ mulțĭ creerĭ de cît bărbatul. Nu mult după asta d-rul Manouvrier în «Revue Scientifique», publică un articol în care dovedește după cercetările luĭ de zece, douĭ-spre-zece anĭ, că femeea are creeriĭ maĭ marĭ de cît bărbatul, relativ cu înălțimea, și pe urmă proporțional și cu greutatea trupuluĭ. Pentru însemnătatea chestieĭ, vom aduce cîte-va citațiĭ din acele articole.
«Toate dovedesc că această deosebire e din pricina greutățeĭ trupuluĭ, greutate care e maĭ mică la femeĭ, nimic
