Nicĭ vorbă că și poveștile acelea aŭ înrîurit și modelat întru cît-va spiritul lui Schakespeare; dar ca să crezĭ că cu două saŭ cu o sută de exemple ca aceste, s’a încheat, aĭ esplicat pe om și pe artist, mi se pare că e să te mulțumeștĭ pe foarte puțin lucru. Cîțĭ copiĭ n’aŭ și eĭ moșĭ de aceștia, carĭ să le spună poveștĭ foarte frumoase, și cu toate astea… nu se prinde.
Vezĭ, că acolo aŭ trebuit să se unească o nenumărată mulțime de cauze diferite, carĭ aŭ ridicat în Schakespeare raza de viață și de energie la maximul eĭ de intensitate și de lumină. Și cînd te gîndeștĭ ce micĭ împrejurărĭ aŭ intrat ca factorĭ decisivĭ în transmisiunea acesteĭ raze de viață!… cîte-va sute de schellingĭ maĭ puțin în dota D-șoariĭ… și negustorul de la Sratfort n’ar fi avut un copil de geniŭ, și literatura n’ar fi avut un Schakespeare. Căcĭ în consecuția aceasta de cauze și de efecte, în această continuă mișcare a undelor viețeĭ nimic nu e indiferent, o vorbă, un zîmbet, o privire… hotărăsc adesea de venirea saŭ nevenirea unuĭ om pe lume. Și numaĭ cînd ne întoarcem pe linia viețiĭ noastre în urmă, și trecem departe prin nenumăratele generațiĭ din carĭ descindem, vedem la ce hazard datorim existența noastră. — Un element, o piesă mică mutată alt-fel în acest joc complicat de împrejurărĭ, și un întreg lanț de existențĭ s’ar fi schimbat. O logodnă stricată se vede pe toată ziua. Gîndiți-vă ce schimbare!…
Soarta boabelor de grîŭ aruncate în brazdele uneĭ arăturĭ. Toate poartă germenul uneĭ viețĭ în așteptare, toate pot să transmită în infinit puterea lor fecundantă. Unele se usucă de secetă, altele odrăslesc, dar sunt
