ințat de Ferdinand Catolicul[1]. În Franța, și aĭurea, ĭerà acest obiceĭŭ, dar de la o vreme răscumpăraŭ miriĭ această îndatorire cu banĭ saŭ darurĭ[2].
Alt exemplu de remășiță din familiea grupă ni-l dă Kovalevsky. Familiea Șevsusă ni se înfățoșază ca monogamă, dar fetele înnainte de căsătorie aŭ dreptul să-șĭ aleagă ibovnicĭ (zazalĭ), să trăească cu dînșiĭ și să-ĭ schimbe cît de des. Tot așà ĭe la Pșavĭ și la Svanețĭ, locuitorĭ aĭ Caucazuluĭ[3]. În legendele grece se spune că înnainte de Cecrops locuitoriĭ Aticeĭ trăeaŭ în promiscuitate, copiiĭ cunoșteaŭ numaĭ pe mamă și îĭ purtaŭ numele. Bine înțeles că nu-ĭ vorba de promiscuitatea, care am spus noĭ că se află la oameniĭ pe treapta de jos a selbătăcieĭ, ci de familiea grupă. Asta ne-o dovedește și vorba că copiiĭ purtau numele mameĭ, căcĭ în promiscuitatea primitivă nu se statornicise încă asemenea lucrurĭ.
Dorieniĭ aŭ păstrat mult maĭ multe urme din familiea grupă de cît Ionieniĭ. La dînșiĭ aflăm maĭ mulțĭ frațĭ avînd o femee și de bună samă și vice-versa. De asemenea tot la dînșiĭ vedem că un bărbat dădeà pe femeea sa aceluia pe care-l credeà maĭ în stare a face cu dînsa un copil zdravăn la trup și la minte.
Tot ca remășiță din familiea grupă ĭe așà numita familie poliandră de la Tibetanĭ, în care o femee are maĭ mulțĭ bărbațĭ (frațĭ între dînșiĭ), dar această dezvoltare laterală n’are destulă însemnătate pentru a ne oprì asupra ĭeĭ.
Familiea grupă are mare însemnătate istorică; din acea grupă de femeĭ și bărbațĭ (nu soțĭ) și cu copiiĭ acestor femeĭ se formează o alcătuire socială, pe care o putem numì ginta matriarcală. Toțĭ sînt urmașĭ aĭ uneĭ mame comune; înlăuntrul acesteĭ grupe femeile din aceea-șĭ generație sînt între ĭele surorĭ. Bărbațiĭ acestor surorĭ nu pot să le fie tot o dată și frațĭ, nu sînt urmașĭ aĭ aceleĭa-șĭ mame comune și nu fac parte din aceea-șĭ gintă cu femeile. Copiiĭ făcuțĭ cu dînșiĭ remîn înse în ginta femeilor, de oare ce numaĭ înrudirea de pe mamă ĭeste
- ↑ Documentul a fost publicat de Iugenheim la 1861 într’o carte despre Iobăgie, tipărită la Petersburg, și spune că: «baroniĭ să nu maĭ aĭbă să se culce cu femeile țeranilor în noaptea întăia a nunțeĭ.»
- ↑ Vezĭ despre aceste urme Engels, loc. cit. la familiea grupă și la familiea păreche.
- ↑ Tableau des origines de l’évolution de la famille et de la propriété par Maxime Kovalevsky. Paris, 1890, pag. 23.
