schimbă adesea femeile între ĭeĭ și femeea unuĭ bărbat ĭe în acelașĭ timp și a prietenuluĭ bărbatuluĭ (taio). La Tottiyariĭ din Indiea femeile sînt în comun ale fraților, unchilor și nepoților. Cesar ne spune, că Bretaniĭ, cîte zece și doĭ-spre-zece, aveaŭ femeile în comun (bărbațiĭ lor fiind între dînșiĭ frațĭ, orĭ tațĭ și fiĭ).
Trecînd de la însă-șĭ familiea care se găsește icĭ colò, la urmele lăsate la popoarele ajunse maĭ departe cu evoluțiea, vom cità căsătoriile cari se făceaŭ în Peru în aceeașĭ zi și ĭeraŭ precedate de șase zile de promiscuitate. Decĭ acele grupe vor fi fost clanurĭ matrimoniale, cari odinioară trăĭeaŭ în promiscuitate, apoĭ trecuseră la familiea păreche, însă păstraŭ ca un fait de survivance această promiscuitate de șase zile. — Tot ast-felĭŭ ĭe cu unele triburĭ din Californiea, cari din vreme în vreme se adunaŭ de serbaŭ niște ceremoniĭ și tot odată trăĭeaŭ în promiscuitate.
O dovadă de existența familieĭ grupe maĭ avem în următoarele obiceĭurĭ. Femeile babiloniene se prostitueaŭ odată pe an în templul Meliteĭ; alte popoare din Asiea apusană trimeteaŭ pe fetele lor timp de maĭ mulțĭ anĭ în templele zeițeĭ Anaitis, unde trăeaŭ cu ibovniciĭ pe cari și-ĭ alegeaŭ, și numaĭ după ce-șĭ împlineaŭ această datorie aveaŭ voĭe să se mărite cu un singur bărbat; asemenea obiceiuri se aflaŭ la toate popoarele dintre Gange și marea Mediterană. Ast-felĭŭ îșĭ plăteaŭ femeile datoriea veche de a trăì în familiea grupă. — La Tracĭ, la Celțĭ etc. în vechime, ĭear acuma la locuitoriĭ indigenĭ aĭ Indieĭ, la popoare malaeze, la Polinezienĭ și mulțĭ Indienĭ din America se bucură fetele de cea maĭ mare libertate sexuală pînă la măritare.
Tot o remășiță din familiea grupă ĭe obiceiul ce ĭe la unele popoare ca prieteniĭ, rudele mireluĭ saŭ nuntașiĭ să aĭbă maĭ întăĭŭ ĭeĭ relațiĭ sexuale cu mireasa; numaĭ ast-felĭŭ capătă ĭea dreptul de a fi soție numaĭ a mireluĭ. Aicĭ se păstrează micșorat obiceĭul vechĭŭ că soțiea unuĭa ĭe și a tuturor fraților și verilor luĭ. Acest obiceĭŭ, ne spun ceĭ vechĭ, că ĭerà la Angiliĭ din Africa, în insulele Baleare. Ĭe chiar a-zĭ la Baseașiĭ din Abisiniea. Aĭurea locul rudelor îl ĭea preutul, capul gințeĭ, prințul, etc. și acesta se folosește de dreptul nopțeĭ de întăĭŭ asupra tuturor mireselor. Așà ĭe la ceĭ maĭ mulțĭ locuitorĭ din Alaska, la Tahușiĭ din Mexicul de nord, etc. Acest obiceĭŭ a existat la Celțiĭ din Aragoniea păn’la 1486, cînd a fost desfi-
