Sari la conținut

Pagină:Literatură și știință - Volumul I (1893).pdf/455

Această pagină nu a fost verificată
Evoluţia familieĭ
145

tribul promiscuŭ oprindu-se numaĭ legăturile dintre mamă și fiĭ, orĭ dacă clasele s’aŭ format din familiea consanguină, decĭ după ce se stabilise căsătoriea pe generațiĭ. Engels, după care facem acest scurt rezumat despre Australieniĭ de la Montgambier, crede, avînd în vedere tot ce se știe despre Australienĭ, că părerea din urmă ĭe cea maĭ de crezut. Prin acest mijloc se împĭedică legăturile sexuale între copiiĭ aceluĭa-șĭ bărbat saŭ aceleia-șĭ femeĭ, dar nu le oprea între verĭ, adică între fiiĭ, ce un kumite avea în clasa krokĭ cu femeĭ krokĭ, și fiĭcele, ce sora aceleĭ kumite îĭ avea de la bărbațĭ krokĭ în clasa kumite. Așa că aice căsătoriea ĭeste slobodă chiar între nepoțiĭ de fiŭ saŭ de fiĭcă ale aceleia-șĭ femeĭ, pe cînd în familiea punalua de la Hawaĭ ĭe oprită căsătoriea între urmașiĭ aceleia-șĭ mame pănă la grade foarte îndepărtate.

Așà dar de la aceasta la familiea din Hawaĭ ĭeste un progres. Selecțiunea naturală, care face să învingă în lupta pentru traĭŭ rasele la cari amestecul sîngeluĭ ĭe maĭ mărginit, ne explică această treptată restrîngere.

Familiea grupă saŭ punalua se află descrisă la Nairiĭ din Indiea încă de pe cînd Portughejiĭ, după descoperirea capuluĭ de Buna Speranță, aŭ ajuns la Indiea (sfîrșitul veaculuĭ al XVlea). Astă familie a ținut pănă la năvălirea luĭ Hyder Ali (1766). După cercetările multora, rezumate de Lafargue în studiul luĭ citat în urmă, despre matriarcat, aristocrațiea Nairilor trăĭeà în familiea grupă saŭ punalua. Femeea nairă aveà cîte maĭ mulțĭ bărbațĭ (zece, douĭ-spre-zece saŭ și maĭ mulțĭ); fie-care bărbat aveà ziua sa hotărîtă cînd să vie și să aducă și de ale hraneĭ; atuncĭ îșĭ atîrnà la ușa femeeĭ sabiea și pavăza. Dar bărbatul putea face parte din maĭ multe grupurĭ matrimoniale de acestea. Așà că la urma urmeĭ un număr de femeĭ trăieaŭ cu un număr de bărbațĭ, decĭ ĭerà o căsătorie-grupă. Apoĭ femeile locuĭeaŭ de obiceĭŭ cu mama și cu surorile la un loc, ba chiar și frațiĭ lor locuĭeaŭ cu dînsele; bărbațiĭ cari nu le ĭeraŭ nicĭ frațĭ nicĭ verĭ ĭeraŭ numaĭ musafirĭ la femeile lor.

Herodot ne spune că Libieniĭ (aĭ căror urmașĭ sînt Tuaregiĭ de a-zĭ) îșĭ aveaŭ femeile în comun și nu locueaŭ cu ĭele, ĭear mamele păstraŭ copiiĭ la ĭele. Decĭ o familie punalua. La Todașĭ femeea e de drept a tuturor fraților bărbatuluĭ, îndată ce aceștiea ajung nubilĭ; tot așà surorile ĭeĭ sînt de drept soțiĭ ale acestora — îndată ce aŭ și ĭele vrîstă. — În Tahiti bărbațiĭ