cu toate astea în lăuntrul luĭ, cîte răscoale, cîte miliarde de vietățĭ diferite, carĭ se bat și se sfîșie: în fie-care strop e o lume care se agită; și în cît timp trece între o bătae și alta a inimeĭ tale, aŭ vreme acolo maĭ multe rîndurĭ de generațiĭ să se nască, să lupte și să moară.
Și tu nu vezĭ de cît valul — un singur val care înaintează mereŭ. Așa, cînd priveștĭ vieața, omenirea îșĭ leagănă valurile eĭ de generațiĭ unul după altul, și oameniĭ, carĭ văzuțĭ de aproape se sfîșie între eĭ, ți se arată ca niște soldațĭ disciplinațĭ, carĭ merg în front, umăr la umăr, înainte, vecĭnic înainte.
Și acum, după această… cam lungă călătorie… pe mare și pe uscat, să ne reluăm firul discuțieĭ. Ziceam că e foarte anevoe să urmăreștĭ și să determinĭ cu precizie toțĭ factoriĭ componențĭ aĭ viețeĭ și energieĭ unuĭ artist. Aceasta, nu pentru a depreția anchetele științifice carĭ se fac asupra artistuluĭ și carĭ sunt, după cum vedețĭ, de un imens folos în priceperea generală a viețeĭ, dar pentru a arăta cît de insuficiente sunt încă aceste cercetărĭ, și care e partea, în adevăr instructivă, pe care trebue s’o tragem din ele.
Cele maĭ frumoase teoriĭ și metode științifice sunt adesea compromise tocmaĭ prin partea lor de exagerare; și aceasta nu vine de la adevărațiĭ cugetătorĭ, carĭ muncesc la ele, ca să le clarifice și să le întărească, ci de la acel soiŭ de parazițĭ intelectualĭ, carĭ neputînd înțelege și gîndi, vor să-șĭ dea aere că aŭ și eĭ un sistem, un sistem mare, iresistibil, care desleagă și explică totul, vindecă tot, ca hapurile conteluĭ Mateĭ. Și aceștĭ omiopatiștĭ și claqueurĭ ordinarĭ sunt adesea maĭ periculoșĭ de cît adversariĭ hotărîțĭ
