Această pagină nu a fost verificată
30
O. Carp
AETERNITAS
Lumina ’nflăcărată a soareluĭ albește
Tot câmpul ce se ’ntinde ca apa unuĭ lac,
Dar în tăcerea zileĭ de vară se pornește
Un dangăt trist de colopot…
Tot câmpul ce se ’ntinde ca apa unuĭ lac,
Dar în tăcerea zileĭ de vară se pornește
Un dangăt trist de colopot…
Un cimitir sărac,
În loc de crucĭ și pĭetre, cu spinĭ și buruene
Înconjură ’n cîmpie biserica din sat,
Și dangătul de clopot, împrăștiat a lene,
Plutește și se duce departe ’ntunecat…
Înconjură ’n cîmpie biserica din sat,
Și dangătul de clopot, împrăștiat a lene,
Plutește și se duce departe ’ntunecat…
În țintirim moșneagul, al căruĭ fiŭ murise,
Nu-l plînge, ci îĭ sapă cu grijă un mormînt,
Și numaĭ cîte-odată cad pleoapele-ĭ închise
Și-ĭ curg pe față lacrimĭ ce se usucă ’n vînt…
Nu-l plînge, ci îĭ sapă cu grijă un mormînt,
Și numaĭ cîte-odată cad pleoapele-ĭ închise
Și-ĭ curg pe față lacrimĭ ce se usucă ’n vînt…
Copilul luĭ murise, și el încet îĭ sapă
Mormînt, în care însușĭ maĭ bine-ar fi dormit.
În jurul luĭ se ’ntinde tot cîmpul ca o apă
Și cerul în lumină, etern și liniștit…
Mormînt, în care însușĭ maĭ bine-ar fi dormit.
În jurul luĭ se ’ntinde tot cîmpul ca o apă
Și cerul în lumină, etern și liniștit…
O. CARP.
