Această pagină nu a fost verificată
Liniște
29
LINIȘTE
Nourĭ fumuriĭ atîrnă în lungĭ plete printre stîncĭ
Și se ’ntind mereŭ în faptul uneĭ liniște adîncĭ,
Iar din nourĭ pîn’ în vale, neclintită stă o oaste
De brazĭ vechĭ, bronzațĭ și sombri, revărsată peste coaste…
Și se ’ntind mereŭ în faptul uneĭ liniște adîncĭ,
Iar din nourĭ pîn’ în vale, neclintită stă o oaste
De brazĭ vechĭ, bronzațĭ și sombri, revărsată peste coaste…
Sus pe plaiul de pe munte călăresc la pașĭ doĭ inșĭ
Printr’o negură pustie și de-aceeașĭ groază prinșĭ;
Sunt scăpațĭ din fundul ocneĭ și se duc tot rătăcind,
Pe cînd negurile dese împrejurul lor se ’ntind.
Printr’o negură pustie și de-aceeașĭ groază prinșĭ;
Sunt scăpațĭ din fundul ocneĭ și se duc tot rătăcind,
Pe cînd negurile dese împrejurul lor se ’ntind.
E-o tăcere uĭmitoare pretutindenĭ peste plaĭ
Și eĭ tac, cu moartea ’n suflet, și se lasă dușĭ de caĭ…
…S’aŭ tot dus, și-acù ’ntr’o rîpă zac sărmaniĭ călărețĭ,
Morțĭ subt un morman de pĭetre năruite din perețĭ.—
Și eĭ tac, cu moartea ’n suflet, și se lasă dușĭ de caĭ…
…S’aŭ tot dus, și-acù ’ntr’o rîpă zac sărmaniĭ călărețĭ,
Morțĭ subt un morman de pĭetre năruite din perețĭ.—
Falnică și neclintită stă și-acum întreaga oaste
De brazĭ vechĭ, bronzațĭ și sombri revărsată peste coaste…
Numaĭ nouriĭ aleargă valurĭ-valurĭ printre stîncĭ,
Înecîndu-le în marea uneĭ liniște adîncĭ…
De brazĭ vechĭ, bronzațĭ și sombri revărsată peste coaste…
Numaĭ nouriĭ aleargă valurĭ-valurĭ printre stîncĭ,
Înecîndu-le în marea uneĭ liniște adîncĭ…
O. CARP.
