însă nu mișcă de cît pătura superficială a apeĭ, ele nu pătrund în adincimĭ.
Presiunea. Se înțelege că ajunge din ce în ce maĭ mare, cu cît ne scoborîm maĭ adînc; pe fundul oceanelor ea-ĭ enormă. Omul nu se poate scoborî din această pricină maĭ jos de vre-o 33m..
Fluxul. Într’un mod periodic, zilnic, lunar și anual, fundul măreĭ se descopere pe întinderĭ maĭ mult sau maĭ puțin marĭ, apa retrăgîndu-se din matca-ĭ ordinară.
***
Natura funduluĭ oceanelor, temperatura, lumina, presiunea, împărțirea și întinderea regnuluĭ vegetal, starea de mișcare saŭ de nemișcare a apeĭ, curențiĭ, etc. sunt atîția factorĭ de căpetenie, carĭ prin întrunirea lor, prin intensitatea acțiuneĭ lor alcătuesc condițiunĭ biologice deosebite, în apropiere de țărmurĭ, în adîncimĭ, și în larg. Aceste condițiuni aŭ împărțit lumea acuatică în treĭ faune deosebite: 1º fauna litorală, adică aceea care trăește în apropiere de coaste, 2° fauna pelagică, populînd pătura superficială a larguluĭ măriĭ, și 3° fauna abisală, trăind în abisul, în adîncimea liniștită a apelor adîncĭ.
Vom vedea că nu vom putea pricepe caracterele propriĭ ale fie-căreia din aceste treĭ faune, de cît numaĭ prin înrîurirea tuturor acestor condițiunĭ deosebite de traĭ.
Fauna litorală. Animalele carĭ fac parte din această regiune acuatică, sunt foarte numeroase și cele maĭ variate. Printre dînsele găsim formele, obiceiurile, genurile de viață, cele maĭ deosebite, fiind-că și condițiunile biologice propriĭ acesteĭ regiunĭ sunt numeroase și variate: fundul e stîncos; animalul pentru a se fixà și sprijini, va avea prin urmare trebuință de ghiare; îĭ vor trebui organe puternice cu care să roază și să pătrundă stînca, pentru ca să-șĭ facă un adăpost saŭ un culcuș.
Valurile răscolind apa și zdrobind’o de stîncĭ, animaluluĭ îĭ va trebui un schelet proteguitor puternic, o carapace saŭ o scoică groasă și zgrumțuroasă. Fluxul și refluxul îndeplinindu-se regulat, în fie-care zi chiar, descoperind pentru cîte-va ceasurĭ fundul apeĭ, animalul cu respirație acuatică se va ascunde