61
care mĕ omóră. Scio că ai drept să fii superat, dară pentru dragostea nóstră, iartă-mĕ.
Pescarul întorcêndu'și capul de către dênsa, da din umeri, și se făcea că n'o cunósce și că nu scie despre ce este vorba.
Trecu uă di, trecură duoă și nu dise nici măcar bob. A treia di, fiica de împărat se înfricoșă grozav, și ori de mergea mutul, ea îĭ tot eșia înainte și'l ruga să'i vorbécă.
Pescarul, din partea lui, când simțea că'l pridi desce cu rugăciunile, fugea ca un selbatec de dinain tea ei ca să nu'l podidéscă lacrămile, și se făcea ca cum 'i-ar fi fost inima sloiŭ de ghiață; ear ea nu în ceta a'i face mii de rugăciuni de ar fi înmuiat și chiar inimile fiarelor selbatice.
În sfârșit trecură trei dile și pescarul nu dise nică măcar cârc.
Tótă lumea se mira de astă întâmplare. Nu era altă vorbă în acel oraș de cât despre argatul cel mut de la han și despre fata cea frumósă și gingașe, care, diceaŭ ómenii, s'a amăgit, semuind pe mut cu alt ci ne-va și singură s'a nenorocit.
A doua di spănzurătórea era gata. Se adunară, deci, toți cu totul ca să vadă sfârșitul istoriei. Óme nii stăpânireĭ fură chemați la fața locului și siliti, fără voia lor, a pune în lucrare ceea ce coprindea în voiala ce făcuseră.
Veni gâdea și o chemă la osândă, căcă nu isbu tise a împlini legăturele la care singură se îndato rase; eară fata se întórse âncă uă dată și suspinând se mai încercă a îmuia inima pescarului; dară în de
