Sari la conținut

Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/73

Această pagină nu a fost verificată

FATA DE ÎMPĂRAT ȘI PESCARUL[1]

A fost uă dată ca nici uădată, etc.

A fost uă dată un pescar, nici prea, prea, nici fórte sĕrac; el era june, cu mustața răsucită scii, colea, și chipeg. De câte-ori trecea el cu pesce pe la curtea împărătéscă, fata împăratului trimetea să'l cheme, cumpăra de la el pesce, și'i da bani de dece ori cât făcea pescele lui.

Pescarul nostru se spurcase la banĭ; el, de câte-ori avea ce-va pesce bun și proaspĕt, trecea pe la curtea împărătească și nu erea diuliță lăsată de la Dum nedeŭ, în care să nu cumpere fata împăratului pesce, când trecea p'acolo pescarul.

Într'una din dile fata împăratului, când îi plăti pescele ce cumpĕrase, îl cam strânse de mână; ear

pescarul se făcu roșu ca sfecla; puse ochii în pămênt,

  1. (1) Publicat pentru prima óră în Teranul Român, No. 18 din 1862.