Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/72

Această pagină nu a fost verificată

56


- Crăpi, drace.

Măzărel împărat care audise tóte atea, nu putu să dórmă tótă nóptea, măcar că se făcuse linisce de puteai auḑi uă muscă, și aștepta dioa ca mortu colacul.

Adoa di când se sculă, ia pe unchiaș de unde nu e. Eși afară; când, ce se vadă? Noă leșuri crăpate de ómeni roșii, pe care le dete corbilor de le mâncară. Apoi, mulțumind lui Dumneḑeŭ că l'a mântuit și l'a scăpat de rușine, un glas dulce s'a audit, dicând:

- Mila ce ai avut de săracă te-a mântuit. Fit tot-d'auna milostiv.

Încălicaiŭ etc.