MAZĂREL ÎMPĂRAT
A fost uă dată ca nici uă dată, etc.
A fost uă dată un calendroiŭ. El era sĕrac lipit, de n'avea după ce bea apa. După ce umblase tóte țările, se întorsese acasă mai cu minte. Frecat prin multe nevoi în străinătate, el dase cu capul de pragul de sus, trecuse și prin ciur și prin dîrmon. Ar fi voit să se apuce și el de vr'uă trébă, dar n'avea capital.
Într'una din dile găsi trei bóbe de mazăre. După ce le ridică de jos, le puse în palmă, se uită la dênsele, cugetă lung, apoi, rîdênd, dise:
- De voiŭ pune aste bóbe în pămênt, la anul am uă sută; de voiŭ pune apoi cele uă sută bóbe, voiŭ avea uă mie; de voiŭ pune și acea mie, voiŭ avea cine scie cât. Urmând apoi tot așa, prin chipul a cesta voiŭ ajunge bogat. Ca să grăbesc însă a veni bogăția și mai curând, lasă că sciŭ eŭ ce să fac.
Se duse, deci la împăratul și-l rugă să poruncéscă
