48
Atunci împăratul, supărat, chĭemă pe feciorii lui cei mai marĭ; dar eĭ cum vĕdură pe Prăslea, o sfe cliră. Ear împăratul întrebă pe Prăslea cum să'i pe depsească? Viteazul nostru dise:
- Tată, eŭ îi ert, și pedeapsa să o ĭa de la Dum nedeŭ. Noi vom eși la scara palatului, și vom arunca fie care câte uă săgeață în sus, și Dumneḑeŭ, daca vom fi cineva greșiți, ne va pedepsi.
Așa făcură. Eșiră câte trei frații în curte, dinain tea palatului, aruncară săgețile în sus, și când căḑură, ale fraților celor mai mari, le cădură drept în cre stetul capului și'i omorîră, dar a celui mai mic, îĭ cădu dinainte.
Eară dacă îngropară pe frații cei mai mari, fă cură uă nuntă mare, și Prăslea luă pe fata cea mică. Tótă împărăția s'a bucurat că le-a adus Dumneḑeŭ sănătos pe fiiul cel mai mic al împăratului, și se mândrea, fălinduse, de vitejiele ce făcuse el; ear după mórtea tătâne-seŭ se sui el în scaunul împărăției, și împărăți în pace de atunci și până în dioa de astăḑi, de or fi trăind.
Trecuĭă și eŭ pe acolo și stătuĭŭ de mĕ veseliiŭ la nuntă, de unde luaĭu uă bucată de batoc și un pi cior de iepure schiop, și încălĭcaiu p'uă șea și v'o spuseiŭ dumneavóstră așa.
