45
în sufletul lui, și cu inima înfrântă a intrată în oraș.
Maĭ cercetând în sus și în jos, află că fata a dis îm păratului, că dacă voiesce să o mărite cu tînărul care i'l aduseră, să poruncésce a'i face și a'i aduce la o dóre uă furcă cu caerul și fusul cu totul de aur, si să tórcă singură, fiind că așa îi făcuse și smeul, și asta îi plăcea mult. Maĭ află că împăratul chiemase pe sta rotea de argintară și'i poruncise dicêndu'ĭ: eată, de aḑi în trei săptămână să'mi dai gata furca care o cere fata mea cea mică; că de unde nu, unde'ți stă pició rele îți va sta și capul; și bietul argintară se în tórse acasă trist și plângênd.
Atunci Prăslea se duse de se băgă ucenic la argin tarŭ.
Prăslea tot vĕdênd pe stăpânu-seŭ văĭetânduse, fiind-că nu isbutise a face furca după pronuncială, îĭ dise:
- Stăpâne, te vĕl trist că nu poți se facă furca ce ți-a poruncit împăratul, eată mai sunt trei dile până să se împlinéscă sorocul ce ți-a dat, lasă-mĕ pe mi nesăofac.
Argintariul îl sudui dicêndu'ĭ:
Atîți meșteri mari n'aŭ putut să o facă și tocmai un trenteros ca tine să o facă?
- Dacă nu'ți voiŭ da furca de aḑi în trei dile, respunse Prăslea, să'mi facă ce vei voi.
Atunci se învoiră a'ĭ da uă odae să lucreze numai Prăslea singur, și pe fie care nópte să'i dea câte uă trăistuță de alune și un pahar de vin bun. la
Argintarul îi ducea grijea, fiind ca, ascultând pe ușe, n'audea alt de cât cum spărgea la alune pe
