26
îmbrăcă cu hainele câmpul cu florile și porni la câm pul bătăliei, ajunse și se sui într'un munte apropiat ca să vadă care parte este mai tare.
Oștile daca ajunse, se și loviră; ear Fĕt-frumos vĕ dênd că óstea vrăjmașă este mai mare la număr și mai tare, se răpedi din vîrful muntelui asupra ei și ca un vârtej se întorcea prin miḑlocul ei cu paloșul în mână, și tăia în drépta și în stânga.
Așa spaimă dete iuțéla, strălucirea hainelor séle și sborul calului seu, în cât óstea și toți cu totul o luară la fugă, apucând drumul fie-care încotro vedea cu ochii, ca puii de potârniche.
Ear împăratul, după ce vĕdu minunea, mulțumi luĭ Dumneḑeŭ că 'I-a trimis pe ângerul său de 'I a scă par din mâna vrăjmașului, și se întórse vesel a casă.
Pe drum întâlni earăși pe Fĕt-frumos prefăcut în argat muncind să'șă cótă eapa din noroiŭ; și cum era cu voie bună, împăratul dise la câți-va:
- Duceți-vĕ de scóteți și pe nevoiașul acela din noroĭŭ.
N'apucară să se așede bine, și veni veste la împĕ ratul că vrăjmașii lui cu oștire și mai mare s'aŭ ri dicat asupra lui.
Se găti dară și el de rĕsboiu, și plecă s'o întâlné scă. Fĕt-frumos eară se rugă să'l lase și pe dênsul să mérgă, și ear fu huiduit.
Déră daca dobândi voĭa, porni eară cu eapa lui. Fu și de astă dată de rîsă și de bătaie de joc când 'l a vĕdut oștirea, că ear se înomolise și nu putea să și scóță eapa din noroiu.
Il lăsară înapoi, dară el ajunse și acum mai nainte
