24
trân dise să trécă și ómenii curții; trecu și grădinarul, și bucătarul cel mare, și vĕtaful, și slugîle, și vizi tiii, și toți rândașii, dar géba; fata nu lovi nici pe unul.
Se făcu întrebare daca n'a mai remas cineva ne trecut, și se află că a mai rĕmas un argat de la gră dinărie, un argat cheleșiŭ.
- Să treacă și acesta, dise împăratulŭ.
Atunci chemă și pe argatul cel cheleș și'i dise să trécă și dênsul, dar el nu cuteza; ear daca fu silit ca să trécă, trecu, și fata îl lovi cu mărul.
Argatul începu a țipa și a fugi, dicêndŭ că i-a spart capul.
Împăratul, cum vĕlu una ca acésta, dise:
- Nu se póte, asta! este uă greșelă! fata mea nu e de credut să fi ales tocmai pe cheleșul ăsta.
Nu putea să se învoiască împăratul a da pe fie-sa după dênsul, de și era lovit cu mărul.
Atunci puse de a duoa oară să trécă lumea; și de a doa óră fiică-sa lovi cu mĕrul în cap tot peche leș, care earășă fugi ținênduse cu mânele de cap.
Împăratul, plin de mâhnire, eară își luă vorba în apoi și puse de a treia óră să trécă totă lumea.
Dacă vĕdu și vĕḑu împăratul, că și d'a treĭa óră tot cheleșul a fost lovit, s'a plecat la sfatul împără ției, și 'I a dat lui pe fiică-sa.
Nunta se făcu în tăcere, și împăratul apoi îi oropsi pe amêndoi, și nu mai voia să scie și să audă de dênșii; atâta numai că de silă, de milă, îĭ priimi să locuiască în curtea palatului.
Un bordeiă într'un colț al curții li se dete spre locuință, ear argatul se făcu sacagiul curții.
