Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/36

Această pagină nu a fost verificată

20

mênt, să care apă, să ude florile, îl învăță ca să cu rețe pomii de omidi și brazdele de burueni. Fĕt fru mos lua în cap tot ce'l învăța grădinarul, stăpănul seŭ.

Împăratul avea trei fete și așia multă grije îî dase trebile împărăției, în cât uitase de fete că tre bue să le mărite.

Într'una din dile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fie-care câte un pepene ales de dênsa la masa împăratului.

După ce se puse împăratul la masă, veniră și fe tele și aduse fie-care câte un pepene pe tipsii de aur și îi puseră dinaintea împăratuluĭ.

Împăratul se miră de acéstă faptă, și chiemă sfa tul împărăției să'i ghicéscă ce pildă să fie asta.

Adunânduse sfatul, tăiară pepeniĭ, si după ce vĕ dură că unul se cam trecuse, al duoilea era tocmai bun de mâncare și al treilea dase în copt, dise:

- Împărate, să trăești mulți ani; pilda asta în semnéză vêrsta fetelor Măriei tale, și că a sosit timpul de a le da la casa lor.

Atunci împăratul hotărî să le mărite. Dete, deci, sfară în țéră de acéstă hotărîre; și chiar de a duoa di începură a veni pețitori de la cutare și de la cu tare fecior de împărat.

Eară după ce fata cea mai mare și-alese mire pre un fiu de împărat, care'i păru mai frumos, se făcu mare nuntă împărătĭéscă. Și după ce se sfârși vese liile, plecară împăratul cu tótă curtea ca să petrécă pre fiică-sa până la hotarele împărăției sale. Nu mai fiica împăratului cea mai mică remase a casă.