21
Fĕt frumos, argatul de la grădină, vĕdênd că și grădinarul se dusese cu alaiul, chiemă calul, încălecă, se îmbrăcă cu un rând de haine dis câmpul cu florile din cele luate de la dine; și după ce și lăsă părul seŭ de aur pe spate, începu a alerga prin grădină în tóte părțile, fără să fi băgat de sémă că fiica împĕra tului îl vede de pe feréstră, căci odaea ei da în gră dină.
Calul cu Fĕt frumos strică tótă grădina, și când vĕdu că veselia lui făcuse pagubă, descălică, se îm brăcă cu hainele sale de argat și începu a drege ceea ce se stricase.
Când veni acasă grădinarul și vĕdŭ stricăcĭnea, se luă de gânduri, începu a certa pe argat de neîn grijire, și era atât de superat, cât p'aci era să'l și bată.
Dară fiica împăratului, care privea de la feréstră tóte aceste, ceru grădinarului să'i trimită nițele flori.
Grădinarul făcu ce făcu și adună de prin colțuri câte-va floricele, le legă și le trimise împărăteseĬ celei mici. Ea, dacă priimi florile, îi dete un pumn de bani și'i trimise respuns să nu se atingă de bĭetul argat.
Atunci grădinarul, vesel de un dar așa de frumos, își puse tóte silințele, și în trei septămână făcu gră- dina la loc, ca cum nu s'ar fi întâmplat nimic în- trênsa.
Nu mult după acésta, fata împăratului cea miḑlo- cie își alese și ea un fecior de împărat, și 'l luă de bărbat. Veseliele ținură ca și la soră-sa cea mare: ear la sfârșitul veseliilor, fu petrecută și ea până la hotarele împărăției sale. Fata cea mică a împĕ-
