16
- Fĕtul meŭ, simț că slăbesc din ce în ce; suni
bĕtrân, precum mĕ vedĭ, află déră că de adi în trei
dile mĕ duc pe lumea ceea-l-altă. Eu nu sunt tatăl
tĕŭ cel adevĕrat, ci te-am prins pe gârlă, unde erai
dat și pus într'un sicriașă de mumă ta, ca să nu se
dovedéscă fapta sa cea de rușine, fiind că era fată de
împărat.
Dacă voiŭ adormi somnul cel vecinic, care a să'l cunoscă când vei vedea că tot trupul meŭ are să fie rece ca ghiața. amorțit și țépăn, să bagi de sémă că a să vină un leŭ. Să nu te sperii, dragul tatei; leul îmi va face grópa, și tu vei trage pămênt peste mine; de moștenire n'am ce să'ți las de cât un frêŭ de cal.
După ce vei remănea singur, să te sui în pod, să eĬ frêul, să'l scuturi, și îndată va veni un cal la chema rea ta, și te va învăța ce să facă.
După cum disese bătrânul așa se și întâmplă.
A treia di pustnisul, luându'și remas bun de la fiul seu cel de suflet, se culcă și adormi somnul cel lung.
Apoi îndată veni un leŭ gróznic, nevoie mare, și veni răcnind; cum vĕdu pe bătrân mort, îi săpă grópa cu unghiile séle, ear fiul îl îngropă, și remase acolo trei dile și trei nopți plângênd la mormênt.
Apoi fómea îi aduse aminte că era dator să trăiască; se sculă de pre mormênt cu inima sdrobită de durere, se duse la viță, și cu mare mâhnire vĕdu că ea se uscase; atunci 'și aduse aminte de vorbele bătrânului și se sui în pod unde găsi frêul; îl scutură, și eată că veni un cal cu aripi și stând înainte'i dise:
- Ce poruncesci stăpâne?
