A fost uă dată ca nicĭ uă dată, etc.
A fost uă dată un om, de meseria luĭ cismar; el scia să lucreze bine, dară era așa de leneș în cât tînjea pămĕntul subt el. Acestŭ cismar se numea Nea Bogdan. Altminterĭ era deștept și isteț; pustia de sărăcie dejugase la casa luĭ, și cucóna Lenea îșĭ făcuse cuĭbŭ la dênsul. El avea uă spuză de copiĭ și nevastă cari asteptând la mâna luĭ, leșinaseră de fóme. Eĭ trăiaŭ într'uă cocióbă de casă de sta să caḑă pe dênșiĭ.
Într'una din ḑile, pe când umbla tâind căĭnilor frunză, se tot gândea și se socotea cum ar face, cum ar drege, să scape și el de strigóĭca de lipsă. Acasă nu cuteza să se ducă cu mâĭnele góle, căcĭ liota aia de copiĭ și leșinătura de nevastă cum îl vedea, îĭ eșia înainte și îĭ cerea pâine. Începuse și luĭ a i se cam urî tot ḑicêndule că uă dată uă dată a să le aducă să aĭbă a da și altora.
