Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/143

Această pagină nu a fost verificată

127

bumbac, și spuse fără sfială că iubea mai mult pe sócră-sa de cât pe mă-sa care o făcuse să pórtă po nosul satului.

Își iubi bărbatulă, din tótă ânima care îi resplăti cu aceași iubire; ea ajunse să fie arĕtată cu degetul în sat; și toți lauda pe bărbat, pentru că sciuse să întórcă lucrurile în spre bine, și îl fericea că dăduse peste pămênt bun.