Această pagină nu a fost verificată
123
– Totul, daca vei! era să dică; déră, luându-și séma, începu la glumă. Ei bine, pe din doĕ; nu sun tem noi tovarăși la muncă?
Nu făcură dece pași în crăpătură și dădură peste chiupul cel vechiŭ, muced și mâncat de rugină. Până a nu se atinge de dênsul, se uĭtară unul la al tul și începură a rîde de bucurie. În sfârșit ridicară capacul și rămaseră înmărmuriți când vĕdură că chiu pul era plin cu vêrf numai cu bani de aur, și fiind că erau ómeni de omenie împărțiră frățesce și se le gară între dênșii a fi tovarășă până la morte.
Încălecaiŭ p'uă șea, etc.
