SUFLETUL
A fost uă dată ca nicĭ uă dată, când ar fi nu s'ar maĭ povesti; etc.
A fost uădată duoi muncitori. Prietini din copilă rie, ori ce găseau de muncă lucraŭ împreună, și nici uădată nu se despărțeaŭ. Și ca să nu șédă fără trébă, nu se codeaŭ la nici un fel de muncă; puneaŭ mâna și la una și alta, numai să un se lenevéscă. Daca într'un loc nu găseau de muncă, ei se duceau în altă parte. Și la câmp, și în oraș ei munceaŭ la ori ce le eșa înainte, numai să trăiască cinstiță și cu frica lui Dumneḑeŭ. Mergênd uădată pentru muncă la un sat, și fiind tim pul frumos și nóptea recorósă, merseră, merseră până în reversat de dio. Ajunseră într'uă poiană verde și frumósă, cu fel de fel de floricele, se puseră a se o dihni și a trage câte un puiŭ de somn, mai cu sémă că erau și obosiți de drum.
Pe unul dintr'ênșii, cum puse capul jos, îl fură sântul; celălalt însă, nu sciŭ cum, nu sciŭ de ce, déră
