Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/129

Această pagină a fost verificată
ÎMPĔRATUL ȘERPILOR

A fost uă dată ca nicĭ uă dată; că de n'ar fi nu s'ar maĭ povesti, etc.

A fost un unchiaș și uă mătușe. Eĭ ajunseseră la sărăcie, cheltuind tot ce aveau după sufletul lor, spre a dobândi un fiŭ, dară în deșert.

Acum, la vreme de bătrânețe, se hotărîră și eĭ să iasă pe câmpie, și orĭ ce va găsi, să'l ia să'l créscă ca pe fiul lor. Decĭ într'uă diminéță, porniră amândoi pentru acest sfârșit: atît de mare era dorul lor să aibă un copil.

Găsiră un puiŭ micuț de șérpe, îl luară, îl aduseră acasă, îl puseră într'uă țévă de trestie și îl culcară între dênșiĭ.

Tot ce puteaŭ, bĭet, agonisi și dênșiĭ, cheltuiaŭ pentru hrana fiuluĭ lor. Șérpele crescu până ce într'uă ḑi crepă țéva. Îlŭ puseră într'un mosor. Îngrijirea și hrana cea bună ce'ĭ da făcură pe șérpe să créscă repede, și plesni și mosorul.