Priimi, cererile băiatuluĭ, se puseră la masă, fără să se maĭ mire de ce daŭ oile atîta lapte, se înveseliră în chiote, în cântece și în jocurĭ, tótă nóptea.
Daca vĕḑură că ĭ-a apucat ḑioa ne dormițĭ, hotărîră să se ducă împreună ca să vaḑă păcălitura ielelor; ceea ce și făcură. Mogârzea cum le vĕḑu, luă copacĭul la spinare cu ele cu tot, și plecă la împĕrăția tatăluĭ sĕŭ, care se umplu de bucurie când îl vĕḑu voios ca maĭ'nainte, eară el arĕtă pe mântuitorul sĕŭ ce venea în urma luĭ cu oile.
Toțĭ de tóte oărțile mulțumia băiatuluĭ pentru isteția luĭ și pentru că a scapat pe Mogârzea de nevoia în care căḑuse. Treĭ ḑile ținură veseliile la palat.
După ce trecură aceste ḑile, băiatul chemă pe Mogârzea la uă parte și-ĭ ḑise:
– Eŭ voiŭ să plec, fă bone de'mĭ spune în cotro este lacul de lapte dulce, și de va vrea Dumneḑeŭ, nădĕjduesc să mĕ întorc cu femee. Mogârzea se în- cerca maĭ ântêiŭ să-l opréscp; dară după ce vĕḑu că în zadar îșĭ sparge capul cu dênsul, îĭ spuse ceea ce și el auḑise, căcĭ nu putuse vedea nimic din causa Ielelor.
Băĭatul îșĭ luă fluerul și ce-va merinde de cale, plecă și se duse, de duse, treĭ ḑile de vară până'n séră și ajunse la lacul de lapte, care era pe moșia uneĭ ḑîne. Adoua ḑi dis de diminéță începu a cânta cu fluerul pe marginea laculuĭ, când, ce să veḑĭ? unde eși uă ḑînă frumósă cu pĕrul cu totul și cu totul de aur, și îmbrăcată cu niște haĭne mândre cum nu maĭ vĕḑuse el; la sóre te puteaĭ uĭta dar la ea nicĭ cât, și începu a juca. Băiatul remase încremenit cu ochiĭ bleojdițĭ la
