— Un pahar cu apă...
Apoi, după o pauză, către domnul:
— Ați zis că aveți o afacere...
— Da, am o afacere...
— Aici la noi?
— Da, la dv. ... o afacere... Pesemne că acum s-a dus s-o scoată din puț...
— Cum s-o scoată din puț?
— Apa... că văz că nu prea are amicul de gând să vie... Aprodul intră. Domnul ia paharul și-l soarbe întreg pe nerăsuflate, apoi, ridicând niște ochi foarte dulci și plini de mulțumire, cătră aprod:
— Mersi... Daca nu te superi... mai îmi dai unul?
Aprodul pleacă. Domnul, după ce s-a căutat prin toate buzunarele, cătră impiegat:
— S-a dus dracului! am pierdut-ol
— Ce?
— Ce, nece... e vorba, am pierdut-o?
— A fost o petiție...
— Nu, frate, batista... Monșer, te superi dacă te-oi ruga să-mi dai batista d-tale?... numai un moment.
Zicând acestea, ia de pe masă batista impiegatului și, până când acesta să scoată măcar o exclamație, se șterge cu ea la gură de apă.
— Și dumneata nădușești ca mine.
Impiegatul dă să-și ia batista înapoi; domnul își trage mâna, se șterge de sudoare și pe urmă la nas; apoi înapoiază batista, punându-o iar la loc pe masă.
— Și eu nădușesc al dracului!
Impiegatul ia batista și o trânteste departe în partea cealaltă a mesei; apoi se așează, ia condeiul și-ncepe a trece hârtii la registru. Aprodul intră, aducând al doilea pahar. Domnul ia paharul și-l dă pe gât; pe urmă, cu tonul dulceag, făcând semn să-i treacă batista:
— Dacă nu te superi...
Impiegatul se face că n-aude. Domnul se scoală, trece pe dinaintea mesei în partea cealaltă, se apleacă peste ea și ia batista. Impiegatul vrea să i-o apuce; dar domnul s-a șters pe frunte și la nas; pe urmă, aruncând batista la loc:
— Mersi!
