trimisese pe Mezin, și după ce încruntând sprâncenile a citit-o din slovă-n slovă și iar a mai citit-o, s-a pătruns că graba strică treaba; a-nceput să râză singură, ridicând din umeri: să vedem, a gândit ea, până unde merge norocul lui Mezin! Și-ndată a mers să vază pe împărăteasa care nu se deslipea o clipă de la căpătâiul bolnavului. A găsit-o zdrobită de veghere, moțăind pe un jeț: lui Mugur-Voevod îi fusese tare rău peste noapte și toată ziua, deabia acum spre seară ațipise puțin. Așa din ce în ce mai rău, până să nu plece Floarea deacolo s-a stins bietul Mugur-Voevod la vreo trei patru zile după astea, lăsând în adâncă mâhnire pe toată lumea și mai ales pe biata mama lui.
Să vă povestesc despre jalea ei... dar se poate cu vorbe arăta atâta adâncime? Ori poate să fac și eu ca alți povestitori? În loc să vă arăt scurt ce nenorocire s-a-ntâmplat femeii, să-ncep a vă spune cu ce mi se pare acuma mie c-ar semăna acea nenorocire de-atunci a unei împărătese? Dar inima acelei mame se poate, pentru cine are vreme de pierdut ca cititor, hârtie și cerneală de pierdut ca scriitor, asemăna cu un turn înalt pe care grozavul cutremur îl năruie dintr-o sguduitură, făcând din el, care, pân-adineori își înălța sprinten vârful aurit spre-nălțimile albastre, o grămadă pleoștită de bolovani sparți, risipiți fără altă socoteală decât nebunia oarbei întâmplări... sau cu un sărman plăpând gingaș trandafir d-abia-nflorit, pe care viscolul vrăjmaș l-a smuls cu cruzime din crenguța lui subțirică, spulberându-l mort cu fragedele-i foițe smulse, în șivoiul turbat, năvalnic, prăpăstios... sau mai bine c-o mândră stâncă de cremene, pe care trăsnetul năprasnic,într-o clipă, a despicat-o-n două, din frunte până-n temeliile ei? ori și mai și, cu un stejar plin de viață, pe care securea nemernică... și celelalte.
Cu care poftiți să v-o asemăn, cu una, cu două, ori cu toate odată? Aș putea-o face și-așa de hatârul d-voastră... dacă de dragul cuvintelor am căutat anume să vă născocesc o povestire. Dar nu credeți asta. Eu de hatârul povestirii caut într-adins cuvinte, cu care să v-o spun cum mi-o închipuesc eu, cât mai degrabă și mai limpede pot.
