Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele și schițe.djvu/320

Această pagină nu a fost verificată

Și asta, fiindcă — povestirea nu este ori este și ea un meșteșug? — Dacă nu este meșteșug, atunci ce să mai vorbesc, dacă toată lumea o poate face; dar dacă este și ea meșteșug, ca toate meșteșugurile, ca, bunioară, ciubotăria, apoi ia să vedem: ciubotarul cât de prost, oare de hatârul sculelor lui (cuțite, pile, calapoade, sule, ciocane, undrele, ace și câte și mai câte, unele mai mari, altele mai mici), oare de hatârul lor s-apucă să lucreze ciubote? ori de hatârul ciubotelor ia, numai la trebuință și cuminte, sculă după sculă? Apoi atunci, cum? ciubotăria care va să zică să fie mai subțire meșteșug decât povestirea?... Și pe urmă, când vă povestesc pe cât mă taie capul să fac meșteșugul meu, nu voiu să pat măcar cu unul dintre d-voastră ce-a pățit odată un om șașiu, pe care într-o seară un călător rătăcit l-a întrebat încotro s-o ia ca s-ajungă mai drept în cutare loc, și șașiul i-a arătat așa cu mâna într-o parte; dar călătorul l-a întrebat: Mă omule, spune drept, că mi-e degrabă s-ajung până nu-nnoptează: încotro s-apuc? încotro mi-arăți cu mâna, ori încotro te uiți cu ochii?...

Așadar, destul e să vă spun că oricât de nevolnic de viață fusese Mugur copilul ei, pe-mpărăteasa așa jale a cuprins-o încât, fără să se fi bocit grozav, ba chiar zâmbind uneori, nu mult după aceea din asta i s-a tras și moartea ei. Dar înainte de moarte s-a-ndurat Milostivul de ea și i-a trimis o mare mângâiere: fiică-sa Liliana Doamna s-a căsătorit cu Mezin-Voevod, și auzi Dumneata! zi cu zi la nouă luni în cap a născut cocon frumos pe care biata bunica l-a botezat Mugurel — și vesel copil! Când l-a cufundat Mitropolitul în cristelniță, el, în loc să sbiere ca alți copii, după groasnicul obicei prost al acestor îngerași nevinovați, el a-nceput să râză ca o călugăriță gâdilată... A râs toată lumea, iar I. P. S. zice:

— Ei, așa băiat îmi place și mie! să nu-i fie de deochi! ăsta o să iasă un bărbat și jumătate.

Ei! n-ai ce-i face! Așa e lumea noastră: bine și rău, rău și bine! Dumnezeu a dat odată de toate din destul cu ridicata; iar omul tot cântărește cu mărunțișul; și vine cântar după cântar; marfa tot aia și cântarele tot altele, unul bate mai la dreapta, altul mai la stânga, unul simte mai