— Când ai făgăduit?
— Acum șase luni când am fost la Curtea lor.
— Cui ai făgăduit?
— Ei.
Mama a îngălbenit și a strigat:
— Și cum ai îndrăznit să făgăduești fără voia mea, fără voia împăratului? De când un copil care n-a rămas încă sărman de părinți poate să facă de capul lui ce-i place? Și de când un voevod care are să moștenească una din cele mai mari împărății ale lumii are voie să pornească în lume încotro-i abate?... Pe Viorica? fata lui Negru-mpărat?... Da știi câți feciori are și câtă împărăție stăpânește acel crăișor care s-a împopoțonat și el cu numele de-mpărat? du-te și trei zile călare ți-ajung să-i măsori în lung și-n lat întreaga împărăție, dar pe urmă-ți trebue tot atâtea ca să-i numeri prăsila... îm-pă-rătească. Să nu te mai aud cu asemenea copilării!
Totdeodată în altă parte a palatului Liliana spunea părinților că ea, dacă e să se mărite, numai pe Mezin Voevod, fratele lui Ler, îl ia — pe altul nu, că lui i s-a făgăduit de-acum un an când a fost pe-aici, ori... merge la călugărie!...
— Dar Ler are să moștenească tronul celei mai mari împărății de pe lume, fată!
— Ș-apoi? fiecare cu dreptul lui.
— Dar Mezin are să moștenească un mic ținut, și supus fratelui său, care o să aibă moștenitori, voevod de margine în cine știe ce munți în veci o să rămâie.
— Ș-apoi? fiecare cu partea lui!
— Atunci! o să te duci la călugărie.
— Ș-apoi, fiecare cu norocul lui!
N-a fost chip s-o domolească-n seara aceea pe-ndărătnica Liliana. — Ei! ea n-avea o mamă ca Floarea!
Când au ajuns Ler cu maică-sa înapoi au găsit acasă pe împăratul și pe Mezin întorși de cu seara de la Curtea lui Negru-Voevod. Frații s-au grăbit să se ducă a vorbi împreună, iar împărăteasa rămânând cu împăratul i-a povestit toate. Împăratul a râs și i-a povestit și el soției sale cum Mezin nu vrea să se-nsoare cu Viorica, fiindcă a făgăduit
