Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele și schițe.djvu/311

Această pagină nu a fost verificată

A lepădat apoi veșmintele ei negre, și amândoi ca urmași ai tatălui și fratelui ei încoronându-se cu mare pompă, cele două împărății s-au contopit într-una singură, și lume peste lume de toate stările, veselă că se iertase tutulor plata rămășițelor de biruri și-mbrăcată în haine de sărbătoare mișuna prin toate părțile cetății, că era și o vreme strălucitoare, și pretutindeni sunau surlele și peste toată cetatea fluturau mândre-n lumina soarelui păduri de steaguri roșii și verzi împerechiate.

Ceilalți împărați dimprejur, ba și cei mai depărtați, intrând în grijă mare, și-au ridicat glasurile lor împotriva apucăturii lui Roșu-mpărat, în care vedeau o amenințare primejdioasă pentru siguranța lor. Mai întâiu unul, apoi al doilea, pe urmă trei odată au pornit război împotrivă-i. Pe unul câte unul, și la urmă pe toți trei la un loc i-a pilduit scurt, luând de la fiecare câte un petec din împărăție ca să-și întărească granițele spre liniștea lui.

După ce și-au statornicit astfel Roșu-mpărat stăpânirea, i-a mai dăruit Dumnezeu două mari bucurii: doi feciori unul după altul, la un an; pe ăl d-intâiu l-au botezat Ler, iar pe al doilea Mezin. Nu-mpliniseră flăcăii nici doisprezece treisprezece ani și mama i-a pornit sub bună îngrijire să vază lumea și să se arate pe la toate curțile împărătești, pe unde îi primeau toți cu brațele deschise, nu numai că erau odraselele unui puternic împărat, dar fiindcă și ei de felul lor erau niște copii nu se poate mai plăcuți, și nu știa lumea pe care să-l mângâie mai întâi. Așa de tineri, și erau o podoabă la toate sărbătorile împărătești. Călăreau frumos, mânuiau armele cu dibăcie. Ler cânta frumos din gură și Mezin din harfă, și-mpărătese, doamne, domnițe, curtene nu mai puteau după ei, încât se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi ai lui Roșu-mpărat și ai împărătesei Floarea. După ce se plimbaseră ei de mici sub bună pază pe la toate curțile împărătești, când au trecut de douăzeci și unu de ani, împărăteasa s-a sfătuit cu soțul ei, și într-o dimineață s-a hotârît: să plece în plimbare ea cu Ler la Albu-mpărat care stăpânea la hotarul de miazăzi o împărăție de seamă, iar împăratul să plece cu Mezin, în plimbare la Negru-mpărat cu care se învecinau la miază-