N-a apucat însă a rosti sfântul nume, și palma tânărului a căzut greu peste obrazul bătrânului, care s-a făcut ghem jos pe lespezi... Apoi toată ceata a plecat râzând și chiuind de răsunau dealurile, și pe urmă au dat foc și pădurii; a venit peste noapte un potop de ploaie, aminteri ardea și pădurea întreagă și mănăstirea Crinului până-n temelii”.
Citind aceste vești împăratul a rămas dus pe gânduri; iar împărăteasa luând o pană, a-nceput să scârțâie pe hârtie, și isprăvind pe nerăsuflate îndată i-a dat împăratului să iscălească degrabă, pentru că numaidecât cu omul care adusese scrisoarea solului să-i ducă-napoi și răspunsul împărătesc. Și era scris așa: că „s-a aflat cu mare mâhnire despre cele întâmplate la mănăstirea Crinului pe moșia împărătesei, moșie asupra căreia nici un drept n-are nimeni decât ea, moștenitoarea lui tătâni-său Crin împărat, pe acel ținut; că Verde-mpărat trebue cu cheltueala lui să pună a se sfinți din nou biserica pângărită, până cel mai târziu într-o lună, că toți tovarășii cari au călcat sfântul lăcaș împreună cu vinovatul, oricare va fi fost acela, față de stareț, să stea în genunchi la slujba sfințirii, iar după slujbă să ceară iertare de la cuviosul bătrân. Tăgăduindu-se cumva dreptatea tutulor acestor cereri și nedându-li-se deplină mulțumire până într-o lună de la împărtășirea lor, orice legătură de bună prietenie și de vecinătate între cele două împărății va fi cu desăvârșire ruptă, iar de urmări va răspunde acela care prin nesocotita-i purtare a pricinuit această ruptură”.
Împăratul deocamdată s-a codit să iscălească:
— Draga mea, nu e bine să ne grăbim așa... Făcând un pas ca acesta nu mai putem da înapoi... să lăsăm câteva zile încă... să ne mai sfătuim...
— Nu, Măria ta, asta nu se poate. Eu nu sunt călugăriță! Dumnezeu nu mi-a poruncit să port crucea și să iert pe cel ce mă lovește! Eu port coroană și soțul meu poartă sabie!
— Dar nu putem uita că ne e frate...
— Cu atât mai mult, a zis Floarea ridicându-se drept în picioare și rezemându-se cu pumnul strâns pe masă, am drept să-l pilduesc pe acest nemernic, care batjocorește fără rușine,
