Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele și schițe.djvu/308

Această pagină nu a fost verificată

cinstita pomenire a părinților mei... care, fără frică de Dumnezeu, pângărește sfântul locaș, care, fără nici o sfială, calcă-n picioare drepturile mele... care... În sfârșit, aici nu e vorba de mine, e vorba de împărăția lui Crin, pe care n-o pot lăsa eu s-o dea de râpă un lipsit de minți!... El vrea s-o prăpădească, s-o scăpăm noi și cu un ceas mai potrivit pentru asta cine știe când ne mai întâlnim!

N-a avut ce să facă împăratul, a iscălit, și a trimis solului scrisoarea.

Cerând solul să se-nfățișeze înaintea lui Verde-mpărat cu o scrisoare, acesta l-a primit, și, ținându-l în picioare, i-a poruncit scurt să i-o citească față cu toți veselii curteni; după ce a auzit cele cuprinse, a-nceput întâi să râză ca de o glumă proastă. Apoi a cerut să vază și el acea hârtie și aplecându-și ochii pe ea, a zis solului:

— Ascultă-mă, unchiule, pe unde ai venit pe acolo să te duci îndată-napoi și să spui cui te-a trimis că dacă i s-a scrintit mințile, am eu pe cine mâna să i le pună la loc.

Apoi, mototolind în mâini hârtia a aruncat-o în barba solului, strigând:

— Ai plecat?... Ieși!

Peste două săptămâni Roșu-mpărat călca granițele împărăției lui Verde împărat. În alte trei săptămâni, oastea câtă o putuse strânge-n grabă Verde-mpărat era parte risipită, parte prinsă; iar el, cu câțiva credincioși, împresurați de toate părțile chefuiau într-o cetate de margine. După câteva zile, isprăvindu-se mâncarea și băutura, cerea pace. Împărăteasa, sora lui, care primea zilnic vești de la soțul său, aflând despre acestea a trimis răspuns:

„Pune stăpânire pe toată-mpărăția. Pacea nu acolo trebue încheiată, ci aicea. Mi s-a făcut dor de frățiorul meu. Adu-mi-l aici îndată. Dacă te-ntorci fără el viu or mort, pâine și sare cu mine nu mai mănânci!”

Roșu-mpărat a urmat întocmai: l-a strâns în cetate și prin foame și sete l-a silit pe cumnată-său să deschidă porțile și să i se predea. L-a luat cu blândețe și l-a trimes sub bună pază la Floarea; iar el s-a dus cu oastea să isprăvească odată și c-un mic voevod de margine care se trăsese într-o