Și râzi... Și, dând să mă pupe încă o dată, nu știu cum face, că-mi ridică pălăria, care-mi zboară afară din trăsură, înapoi spre Iordache.
– Bi'jar!... pă'ria lu'nea Iancu!
Oprim... Birjarul mi-aduce pălăria. Costică mi-o pune pe cap... mai îndesat... ca să nu-mi mai zboare... Și râzi... Și ne pupăm du'ce...
Dar unde ne aflăm? Pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei.
– Une'e me'gem, mă, 'mboule?... știi? întreabă Costică pe birjar.
– La Lăptărie, conașule; cum să nu știu?
– E 'mb'avo! i răspunde Costică; și pe urmă cătră mine: auzi ce ide' f'umoasă a'avut 'mbou!
Dar celelalte două birji nu se văd în urma noastră.
– Ne-a t'ădat, ca niște lași, ne' Iancule!
Aerul de la Șosea ne face mult bine. Ajungem la Lăptărie. Plin!
Acolo, cei patru amici, care au sosit, prin Calea Victoriei, înaintea noastră, ne așteaptă; ei nu puteau crede că i-am trădat ca niște lași.
Câte un pahar de șampanie, la botul calului! - etc.!! etc.!!!
Se face ziuă... Rândurelele au și plecat la vânătoare... Reintrăm în Capitală, în căutarea unui jvarț cu cognac fin... Am găsit...
Ciudat efect face cafeaua tare!... Ni s-a dezlegat limba... Ieșim... E lumină mare... O aglomerație... Un accident?... Să anunțăm Salvarea!... Ne apropiem...
Un cetățean șade jos pe marginea trotoarului și nu vrea să se scoale, cu toate insistențele sergentului.
– Ce e? întreb pe sergent.
– E repausul duminical, domnule: nu mai poate umbla; trebuie să-l ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură... Haide, sus!
Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele omului ordinii și se așează iar la loc. Îl privesc de aproape... Îl cunosc... Este un excelent
