aperitive, lista și răcitori în lege! să vie!
Știu c-am petrecut!...
Ce chef!... și, dacă trebuie să fim drepți, Costică a plătit de două ori petrecerea improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!... Din când în când, constatând că lăsam "să se răcească" paharele noastre pline, ne strigă, ridicind pe al său:
– Jos repausul dominical!... Să lucrăm!... lucrați, domnilor!
Iar noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință... Ce activitate!
Cinci ore fără-ntrerupere, pe nerăsuflate...
Cam pe la deșteptatul rânduricilor - țal!... Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și 22 pachete de regale... și 5 rânduri de marghilomane.
Foarte - cum m-aș putea exprima în termeni mai aleși, adică mai potriviți? - foarte... gata, coborâm frumos, însă pe tăcute - nu o tăcere lugubră, totuși solemnă... Ne reculegem.
Ajungem jos, unde moțăie câțiva birjari, pândindu-și prada matinală; ne oprim puțin, să aspirăm până-n adânc praful sănătos ridicat spre firmament de târnul municipal.
Costică, după o sforțare eroică, întreabă:
– Un'e me'gem?
Noi medităm un moment... Eu ridic din umeri... Ceilalți, ca și mine.
– Bi'jar!
Și, câte doi, câte doi, binișor, ne-am așezat frumușel în trei birji. Eu cu Costică pornim în frunte... Zic, eu acuma, lui Costică:
-Un'e me'gem?
Costică ridică din umeri, și pe urmă mă sărută; îi plătesc prompt cu aceeași monedă.
Din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pân Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pân Lipscani; din Lipscani, la stânga - și Costică mă sărută și zice:
– Eș' du'ce, 'ne Iancule!
– Sân' tu'tă, Co'tică!
– Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!
