Desigur, având cineva inspirație, poate minți și mistifica pe altul ori în ce zi peste an: dar la zi-ntâi de Aprilie este un fel de datorie, pentru cine ține la tradițiuni, să mință și să mistifice, inspirat ori nu. Oricât s-ar părea de comună arta mințitului, artă pe care o profesează omenirea întreagă cu atâta pasiune, — prima artă frumoasă, pe care a profesat-o speța noastră — tot, ca orice artă, unii o fac cu mai puțin, alții cu mai mult talent, cu mai mult sau mai puțin succes. Izvorul ei stă în acea putere nepătrunsă a spiritului, pe care o numim imaginațiune, și firește că oamenii nu sunt deopotrivă înzestrați cu acea putere. Apoi, imaginațiunea este și ea condiționată la fiecare individ de temperamentul și caracterul lui. Astfel, sunt minciuni și mistificări vesele, inteligente, delicate; altele stupide, grosolane, lugubre chiar. De exemplu, tânărul Costică Petrăchescu, controlor al unei mari administrațiuni publice, este vestit printre camarazii lui, atât cei din serviciul central cât și cei din serviciul exterior, pentru talentul cu care știe să mistifice la 1 Aprilie. Nu se poate o imaginație mai bogată. Nota caracteristică a invențiunilor tânărului controlor este nota lugubră. Câteva specimene din celebrele-i mistificări vor da o idee exactă cetitorului despre talentul lui d-l Petrăchescu. Sunt din anul 25 trecut, 1 Aprilie 1900:
Domnului Teodor Ionescu, impiegat clasa III. Direcția generală X... București.
- Dragă Tudorache,
Imediat ce vei primi scrisoarea mea, sue-te în tren și vino aci. Este neapărat nevoe de prezența ta. Unchiu-tău
