Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare; cel mult până mâine seară poate s-o mai ducă. Am vorbit cu madam Ionescu, mama ta, și mi-a spus să-ți scriu, fiindcă singură nu știe ce măsuri să ia în caz de nenorocire. Prăvălia lui unchiu-tău Panait a rămas pe mâna băeților și a lui Iordache, tejghetarul, așa că dacă n-ai fi tu aici la cazul fatal, cine știe cu ce vă alegeți la moștenire!
Fă-ți curaj! toți o să trecem prin asta: așa e viața noastră! toți suntem muritori!
Te aștept la sosirea trenului în gară.
Domnului Panait Mistopolu, comersant, Târgul Y...
- Prea stimate neică Panait,
Nepotului dumitale Tudorache Ionescu, impiegat clasa III la direcția noastră generală, i s-a întâmplat o mare nenorocire. Dintr-o desperare de amor, pe care-l trata cu o fată de la mașinele de scris ale serviciului central, a nebunit și a vrut aseară să-și spintece pântecele în canțilerie, cu niște foarfeci mari dela registratură. Au sărit mai mulți camarazi și, cu mare luptă, i le-au putut smulge din mână. Atunci, bietul Tudorache a-nceput să cânte și să joace, și pe urmă s-a repezit să strângă de gât pe unul dintre camarazi, crezându-l că este amanta lui care-l trădează.
Te rog, nu spune lui madam Ionescu, mama nenorocitului, și așteaptă-ne mâine dimineață în gară, la sosirea trenului. Doctorii au spus că altă scăpare nu e decât liniștea în sânul familiei. Mâine îl aducem pe bietul Tudorache.
Fă-ți curaj, neică Panait; așa e viața omului, n-ai ce-i face! dar păcat de el, că era tânăr!
Încă odată, nu cumva să lipsești din gară ca să-l iei în primire pe bolnav.
Al d-tale, cu tot respectul,C. Petrăchescu
