tenului său și pe Priam întinzându-și mânile fără de putere, scoase din fundul inimii un gemăt sfâșietor. Mai departe se recunoscu pe sine însuși, învălmășit printre căpeteniile acheie și oștile răsăritene și armele lui Memnon cel negru. Furioasa Pentesilea conduce cetele Amazoanelor, înarmate cu scuturi în formă de craiu nou. Războinica fecioară, cu o cingătoare de aur înodată subt țâțele-i goale, năzuiește în mijlocul miilor de ostași și cutează să se măsure ’n luptă cu bărbații.
In timp ce Enea Dardanul privește plin de mirare toate acestea și, încremenit, rămâne cu ochii pironiți asupra acestei singure priveliști, regina Didona, cea prea frumoasă la chip, vine la templu, însoțită de-o ceată numeroasă de tineri, întocmai ca Diana, când întinde hora pe malurile râului Eurotas sau pe piscurile Cîntului, urmată de mii de zâne cari se grămădesc în juru-i; pe umăr poartă tolbă și, cum merge în mijlocul lor, întrece în statură pe toate zeițele. Privind-o, sufletul Latonei[1] se umple de-o tainică bucurie.
Astfel era Didona, astfel pășia ea veselă prin mijlocul mulțimei, întețind-o la lucru pentru viitorul împărăției.
Apoi ia loc în mijlocul pridvorului, lângă ușa templului, pe un tron înalt, înconjurat de ostași. Aici dădea dreptate celor obijduiți și rostia legi pentru cetățeni; hotăra fără părtinire sau trăgea la sorți partea fiecăruia de muncă la clădiri. Deodată Enea vede sosind, cu mare alaiu, pe Anteu și pe Sergestus și pe voinicul Cloantus și pe ceilalți Troieni, pe cari viforul cel negru îi împrăștiase pe mare în toate părțile și-împinsese, hăt, spre țărmuri străine. Și el și Achate rămaseră încremeniți, năpădiți totodată de bucurie și de teamă.
Ard de dorul de a le strânge mâna; nesiguranța însă le turbură sufletul. Se stăpânesc deci și, învăluiți în norul lor des, privesc cu luare aminte. Ce se va fi întâmplat cu tovarășii lor? Pe ce țărm și-au lăsat flota? Ce-i aduce aici? Căci
- ↑ Mama Dianei și a lui Apolon.
