țișate, fiecare pe rând, luptele troiene și războaiele, a căror faimă se răspândise în lumea întreagă, pe cei doi Atrizi[1] și pe Priam, pe Achile, așa de înfricoșător pentru amândoi. Atunci se oprește locului, lăcrămând:
— Care, loc, strigă el, care ținut de pe pământ nu-i plin acum, Achate, de suferințele noastre? Iată Priam. Așa dar se află și aicea o răsplată a gloriei și aici sunt lacrimi pentru suferinți, iar durerile omenești înduioșează sufletul! Alungă-ți deci teama; gloria Troiei ne va aduce cândva mântuire.
Astfel grăiește și-și adapă sufletul cu aceste zadarnice priveliști, în timp ce suspină din adânc, iar pe obraz îi curg șiroaie largi de lacrimi. Căci vedea cum se războiau oștirile în jurul Pergamului: dincoace fugiau Grecii, încolțiți de tinerimea troiană, dincolo Frigienii, pe cari ii urmăria în cotigă Achile, cel cu surguciu. Nu departe de aici recunoaște, lăcrămând, corturile din pânză ca zăpada ale lui Resus, pe care cruntul fiu al lui Tideu il surprinsese îndată ce-l furase somnul, făcând mult jaf și omor. Diomede întoarce în tabăra grecească caii focoși ai lui Resus, înainte ca aceștia să fi gustat măcar din pășunile Troiei și să se fi adăpat în Xantus[2]. Intr’altă parte Troilus[3], dupăce și-a perdut armele, fuge: nenorocit copil, care, așa de plăpând, se luase la luptă cu Achile!… Răsturnat pe spate, spânzură din cotiga goală, ținând totuși hățurile în mână; târât de cai, capul și pletele i se târâie pe jos, iar sulița, cu vârful întors spre pământ, lasă dâră prin pulbere. Mai încolo Troiencele, cu părul despletit, se duceau să se roage la templul Paladei, cea dușmană lor, ducându-i în dar un peplum, triste și bătându-se cu pumnii în piept. Zeița, cu capul întors, își pironise privirile ’n pământ. De trei ori Achile târa împrejurul zidurilor Troiei pe Hector și-i vindea apoi trupul neînsuflețit pe bani de aur. Când zări vestmintele, carul și însuși corpul prie-
- ↑ Menelau și Agamemnon, fiii lui Atreu.
- ↑ Resus, regele Traciei, veni în ajutorul Troiei în cel din urmă an al împresurărei. Oracolul spusese că dacă telegarii lui vor mânca și vor bea măcar o singură dată în Troia, ea nu va putea fi cucerită de Greci.
- ↑ Troilus, unul din cei 50 de fii ai lui Priam.
Eneida.
